adversativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊
Propoziție adversativă = propoziția care exprimă o opoziție față de coordonata ei.
Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Din
fr. adversatif, lat. adversativus.adversativ (Dicționar de neologisme, 1986)ADVERSATÍV, -Ă adj. Care exprimă o opoziție. ◊
Propoziție adversativă (și
s.f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei;
conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. [< lat.
adversativus, cf. fr.
adversatif].
adversativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADVERSATÍV, -Ă adj. care exprimă o opoziție. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. (< fr.
adversatif, lat.
adversativus)
adversativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊
Propoziție adversativă = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei.
Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. –
Fr. adversatif (
lat. lit. adversativus).
adversativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*adversatív, -ă adj. (lat.
adversativus). Care arată opunerea:
ci, însă, dar îs conjuncțiunĭ adversative.adversativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adversatív adj. m.,
pl. adversatívi; f. adversatívă, pl. adversatíveadversativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adversativ a.
Gram. care arată opozițiune:
dar, deși, etc.
adversativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊
Propoziție adversativă = propoziție care exprimă o opoziție față de coordonata ei.
Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. — Din
fr. adversatif, lat. adversativus.