revela - explicat in DEX

revela (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
REVELÁ, revelez, vb. I. 1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.

revela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revela (Dicționar de neologisme, 1986)
REVELÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină. 2. tr. A developa un film. [< fr. révéler, cf. lat. revelare].

revela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVELÁ vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr. révéler, lat. revelare)

revela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revelà v. 1. a face cunoscut ceeace era ascuns; 2. se zice în special de inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut ceva; 3. a ieși la lumină: cruzimea lui Nerone se revelă de timpuriu.

revela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. — Din fr. révéler, lat. revelare.