revelație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVELÁȚIE, revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns;
p. ext. lucru revelat. ◊
Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (În concepțiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa anumitor persoane. [
Var.:
revelațiúne s. f.] – Din
fr. révélation, lat. revelatio, -onis.