vedea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vedeá (-văd, văzút), vb. –
1. A percepe cu ajutorul văzului. –
2. A observa, a privi, a recunoaște. –
3. A vizita, a trata, a frecventa. –
4. A experimenta, a cerceta. –
5. A tatona, a sonda. –
6. A consulta un medic pe pacientul său. –
7. A fi judecată o cauză de către judecător. –
8. A se informa, a ancheta. –
9. A trata, a proba. –
10. A medita, a reflecta, a-și reaminti. –
11. A considera, a aprecia, a estima. –
12. A îngriji. –
13. (Cu
prep. de) A se ocupa de, a nu se interesa decît de. –
14. (
Arg.) A avea bani. –
15. (
Refl.) A fi vizibil. –
16. (
Refl.) A avea lumină, a fi ziuă. –
17. (
Refl.) A se manifesta, a-și face apariția. –
18. (
Refl.) A se afla, a se întîlni. –
Mr. ved, vidzui, vidzută, videare; megl. ved, vizui, vizut; istr. vedu, vezut. Lat. vĭdēre (Pușcariu 1850; REW 9391),
cf. vegl. vedar, it. vedere, prov. vezer, fr. voir, cat. veer, sp.,
port. ver. La
pers. I
văd, se zice și
văz, prin analogie cu
tu vezi, cf. crede, cădea etc. Expresia
văzînd și făcînd pare traducea
ngr. βλέποντας ϰαì ϰάνοντας.
Der. văz, s. n. (organul vederii);
vază, s. f. (vedere; considerație, reputație);
văzător, adj. (care vede);
atotvăzător, adj. (care vede tot, atribut al divinității);
nevăzut, adj. (invizibil);
vedeală s. f. (vedere; publicitate), cu
suf. -
eală, ca
iveală ‹
ivi, socoteală ‹
socoti etc., poate cu influența
sl. vidĕlo „lumina zilei” (Tiktin);
vedera, vb. refl. (
Trans., a lumina);
vedere, s. f. (percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vizită; întrevedere; vizita unui holtei la casa fetei cu care vrea să se însoare; peisaj, panoramă; viziune, intenție, proiect; concepție, idee);
vederos, adj. (arătos; considerabil, important, distins);
revedea, vb. (a vedea din nou; a revizui),
var. rară
revedui, din
fr. revoir și
var. din
germ. revidieren; revizui, vb. (a revedea, a cerceta din nou);
revizor, s. m., din
fr. réviseur; prevedea, vb. (a transpărea), probabil de la un
lat. popular
pervĭdēre (Drăganu,
Dacor., V, 370);
prevedea, vb., din
fr. prévoir; prevăzător, adj. (prudent, precaut; econom);
neprevăzător, adj. (imprudent);
neprevăzut, adj. (imprevizibil);
străvedea, vb. (a transpărea; a vedea în zare);
străvăzător, adj. (transparent);
întrevedea, vb. (a se zări;
refl., a se întîlni, a vea o întrevedere), din
fr. entrevoir.