revela (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)REVELÁ, revelez, vb. I.
1. Tr. și refl. A (se) dezvălui, a (se) face cunoscut.
2. Tr. A developa un film fotografic.
revela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVELÁ, revelez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦
Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din
fr. révéler, lat. revelare.revela (Dicționar de neologisme, 1986)REVELÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) dezvălui, a (se) destăinui; a (se) descoperi. ♦ (
În credințele mistice) A face cunoscut prin inspirație divină.
2. tr. A developa un film. [< fr.
révéler, cf. lat.
revelare].
revela (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVELÁ vb. I. tr., refl. a (se) face cunoscut, a (se) dezvălui, a (se) destăinui. II. tr. a developa un film. (< fr.
révéler, lat.
revelare)
revela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revelá (a ~) (a dezvălui, a developa)
vb.,
ind. prez. 3
reveleázărevelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revelà v.
1. a face cunoscut ceeace era ascuns;
2. se zice în special de inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut ceva;
3. a ieși la lumină:
cruzimea lui Nerone se revelă de timpuriu.revela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVELÁ, revelez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦
Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. — Din
fr. révéler, lat. revelare.