revedere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de
a (se) revedea. ◊
Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. –
V. revedea.revedere (Dicționar de neologisme, 1986)REVEDÉRE s.f. Faptul de a (se) revedea. ♦
La revedere = formulă de salut la despărțire. [<
revedea, după fr.
(au) revoir].
revedere (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVEDÉRE s. f. faptul de a (se) revedea. ♦ la ~ = formulă de salut la despărțire. (< revedea)
revedere (Dicționaru limbii românești, 1939)*revedére f. Acțiunea de a saŭ de a se revedea:
revederea unor prietenĭ. La revedere ! formulă de salutare pin [!] care, la despărțire, exprimĭ cuĭva dorința de a-l revedea (după fr.
au revoir și it.
a rivedérci). V.
reviziune.revedere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revedére s. f.,
g.-d. art. revedérii; pl. revedérirevedere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revedere f. acțiunea de a (se) revedea:
la revedere ! formulă de politeță la plecare.
revedere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de
a (se) revedea. ◊
Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. —
V. revedea.