zguros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. –
Zgură +
suf. -os.zguros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgurós adj. m., pl.
zguróți; f.
zguroásă, pl.
zguroásezguros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; ars, uscat. – Din
zgură +
suf. -os.zguros (Dicționaru limbii românești, 1939)zgurós, -oásă adj. Crupos, ca zgura:
mălaĭ zguros.zguros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGURÓS, -OÁSĂ, zguroși, -oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. —
Zgură +
suf. -
os.