zgurifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGURIFICÁ, pers. 3
zgurífică, vb. I.
Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. –
Zgură +
suf. -ifica.zgurifica (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZGURIFICÁ,
zgurífic, vb. I. Refl. ~.
zgurifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgurificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3
se zguríficăzgurifica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGURIFICÁ, zgurífic, vb. I.
Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Din
zgură.zgurifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGURIFICÁ, pers. 3
zgurífică, vb. I.
Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. —
Zgură +
suf. -
ifica.