zguruit(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) ZGURUÍT, ZGURUÍTĂ,zguruíți, zguruíte, adj. v. zgurit. (din zgură) [def. și DLRLC]
zguruit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZGURUÍT, -Ă,zguruiți, -te, adj. Zgurit. – Din zgură.