zgurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar)
1. Acoperit cu zgură, plin de zgură.
2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din
zgură.zgurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgurít (rar) adj. m., pl.
zguríți; f.
zgurítă, pl.
zgurítezgurit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar)
1. Acoperit cu zgură, plin de zgură.
2. Făcut scrum, ars; negru. – Din
zgură.zgurit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGURÍT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar)
1. Acoperit cu zgură, plin de zgură.
2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. — Din
zgură.