zeciui - explicat in DEX

zeciui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

zeciui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din zece.

zeciui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. — Zece + suf. -ui.

zeciuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zeciuì v. a lua zeciueală.