zeciui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.)
1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (
Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura.
2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. –
Zece +
suf. -ui.zeciui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zeciuiésc, imperf. 3 sg.
zeciuiá conj. prez. 3
să zeciuiáscăzeciui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (
Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura.
2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din
zece.zeciui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZECIUÍ, zeciuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
înv.)
1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (
Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura.
2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. —
Zece +
suf. -
ui.zeciuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zeciuì v. a lua zeciueală.