zeciuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a zeciui și rezultatul ei; zeciuit
1; dijmuire. –
V. zeciui.zeciuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art.
zeciuírii; pl.
zeciuírizeciuire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. Acțiunea de
a zeciui și rezultatul ei; dijmuire.
zeciuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (
înv.) Acțiunea de
a zeciui și rezultatul ei; zeciuit
1; dijmuire. —
V. zeciui.