zecime - explicat in DEX

zecime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Zece + suf. -ime.

zecime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími

zecime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei, la numeralele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Din zece + suf. -ime.

zecime (Dicționaru limbii românești, 1939)
zecíme f. (d. zece). A zecea parte din ceva: o zecime dintr´un metru. Grupă de zece (în aritmetică): unimĭ, zecimĭ, sutimĭ.

zecime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zecime f. a zecea parte: zecimi județene.

zecime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZECÍME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2. (în sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. — Zece + suf. -ime.