zeciuit - explicat in DEX

zeciuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui.

zeciuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZECIUÍT², -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui.

zeciuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeciuít (înv.) s. n., pl. zeciuíturi

zeciuit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZECIUÍT², -Ă, zeciuiți, -te, adj. Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui.

zeciuit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. Zeciuire. – V. zeciui.

zeciuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (înv.) Zeciuire. — V. zeciui.

zeciuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZECIUÍT², -Ă, zeciuiți, -te, adj. (înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. — V. zeciui.