zburdător - explicat in DEX

zburdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.

zburdător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre

zburdător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic. – Din zburda + suf. -(ă)tor.

zburdător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. — Zburda + suf. -ător.