zburătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (
Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc.
2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat.
Departe ca la o zburătură de praștie. –
Zbura +
suf. -ătură.