zburdalnic - explicat in DEX

zburdalnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.

zburdalnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice

zburdalnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic, neserios. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune. – Din zburda + suf. -al-nic.

zburdalnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
zburdálnic, -ă adj. (d. zburd). Căruĭa-ĭ place să zburde: cal zburdalnic. Fig. Zglobiŭ, nebunatic, neastîmpărat: copil zburdalnic. – Și -átic (Al., în rimă cu sălbatic).

zburdalnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. — Zburda + suf. -alnic.