zbrehud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBREHÚD, -Ă adj. v. zbrehui.zbrehud (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBREHÚD, -Ă adj. v. zbrehui.zbrehud (Dicționaru limbii românești, 1939)zbrehúd și
zblehúd, -ă adj. (d.
zbrehuĭesc).
Est. Fam. Sturlubatic, dezordonat, zăpăcit, dezmățat:
o fată zbrehudă. – Și
zbrehuĭat, blehuĭat și
(de) zblehuĭat, pop.
-ĭet. În Meh. (Doĭna, 1, 260)
brehúĭ. V.
brehnesc, tehuĭ și
destrăbălat.zbrehud (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBREHÚD, -Ă adj. v. zbrehui.