zbilț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi.
2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. –
Et. nec.