zbir - explicat in DEX

zbir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Din fr. sbire, it. sbirro.

zbir (Dicționar de neologisme, 1986)
ZBIR s.m. (Fig.) Membru al unei organizații represive oficiale; opresor, agent al opresiunii. [< fr. sbire, it. sbirro].

zbir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZBIR s. m. reprezentant tiran și brutal al autorității de stat; (p. ext.) om sever, crud și brutal. (< fr. sbire, it. sbirro)

zbir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbir s. m., pl. zbiri

zbir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBIR, zbiri, s. m. (În trecut) Reprezentant crud și brutal al unei autorități de stat; p. ext. persoană severă, brutală. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Fr. sbire (it. sbirro).

zbir (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zbir m. (fr. sbire, d. it. sbirro). Iron. Agent de poliție. Fig. Om autoritar și sever.

zbir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. — Din fr. sbire, iț. sbirro.