zbihuit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZBIHUÍT, -Ă,zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.
zbihuit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZBIHUÍT, -Ă,zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.
zbihuit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZBIHUÍT, -Ă,zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. — V. zbihui.