zblendui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A zgudui, a clătina. –
Bleandă +
suf. -
ui (după
zgudui).
zblendui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zblenduiésc, imperf. 3 sg.
zblenduiá; conj. prez. 3
să zblenduiáscăzblendui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A zgudui, a clătina. – Din
bleandă.zblendui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A zgudui, a clătina. —
Bleandă2 +
suf. -ui (după
zgudui).