zbihuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s. f. (
Reg.) Scuturătură, zgâlțâitură. –
Zbihui +
suf. -eală.zbihuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s. f. (
Reg.) Scuturătură, zgâlțâitură. – Din
zbihui +
suf. -eală.zbihuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s. f. (
Reg.) Scuturătură, zgâlțâitură. —
Zbihui +
suf. -
eală.