zbieret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal.
2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [
Var.:
zbiérăt s. n.] –
Zbiera +
suf. -et.zbieret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbiéret s. n., pl.
zbiéretezbieret (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal.
2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [
Var.:
zbiérăt s. n.] – Din
zbiera +
suf. -et.zbieret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal.
2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [
Var.:
zbiérăt s. n.] —
Zbiera +
suf. -
et.