zbenguială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de
a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit
1. –
Zbengui +
suf. -eală.zbenguială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbenguiálă s. f., g.-d. art.
zbenguiélii; pl.
zbenguiélizbenguială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zbenguială, zbenguieli s. f. (er.) preludiul actului sexual.
zbenguială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de
a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială
[1].
zbenguială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de
a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit
1. —
Zbengui +
suf. -
eală.