zbenguit - explicat in DEX

zbenguit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBENGUÍT¹ s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui.

zbenguit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

zbenguit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbenguít s. n.

zbenguit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.

zbenguit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBENGUÍT¹ s. n. Zbenguială. – V. zbengui.

zbenguit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBENGUÍT¹ s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. — V. zbengui.

zbenguit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. — V. zbengui.