zbengui - explicat in DEX

zbengui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

zbengui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá

zbengui
ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. v. CA¹ adv. ... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX '98]

zbengui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual.

zbengui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng.

zbengui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. — Zbeng + suf. -ui.