zbeng - explicat in DEX

zbeng (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din scr. zbeg.

zbeng (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbe'nguri

zbeng (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime de oameni în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Sb. zbeg.

zbeng (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBENG, zbenguri, s. n. (înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] — Din sb. zbeg.