zbenguire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de
a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. –
V. zbengui.zbenguire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbenguíre s. f., g.-d. art.
zbenguírii; pl.
zbenguírizbenguire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Zbenguială. –
V. zbengui.zbenguire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. —
V. zbengui.