zaiflâc - explicat in DEX

zaiflâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

zaiflâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAIFLẤC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.

zaiflâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaiflâc n. indispozițiune: sunt ferit de zaiflâc AL. [Turc. ZAIFLYK, infirmitate].

zaiflâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] — Din tc. zayiflik.