zaim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZAÍM, zaími, s. m. (Înv.) Moșier, latifundiar. (din
tc. (arab)
zaim)
zaim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zaím (-mi), s. m. – Proprietar de pămînt.
Tc. (
arab.)
zaim (Șeineanu, III, 130).
Sec. XVIII,
înv.zaim (Dicționaru limbii românești, 1939)zaím m. (turc.
zaím, d. ar.
ze´im).
L. V. Posesoru uneĭ moșiĭ militare care aducea un venit maĭ mare de 2000 de leĭ pe an. V.
timar.