zaif - explicat in DEX

zaif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

zaif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zaíf (-fă), adj. – Indispus, bolnav. – Mr. zaif. Tc. (arab.) zayif (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 113), cf. ngr. ζαίφης, bg. zaif. – Der. zaiflîc, s. n. (indispoziție), din tc. zayiflik.

zaif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe

zaif (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Tc. zayif.

zaif (Dicționaru limbii românești, 1939)
zaíf, -ă adj. (turc. ar. zayif, slab). Sec. 18-19. Fam. Indispus, cam bolnav.

zaif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaif a. indispus: te-a căuta când ai fi zaif AL. [Turc. ZAIF, slab, infirm].

zaif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. — Din tc. zayif.