zaicoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAICÓI, zaicoi, s. m. (
Reg.) Bărbătușul zaicii. –
Zaică +
suf. -
oi.zaicoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaicói (reg.)
(zai-) s. m., pl.
zaicói, art.
zaicóiizaicoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAICÓI, zaicoi, s. m. (
Reg.) Bărbătușul zaicii. – Din
zaică +
suf. -oi.zaicoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAICÓI, zaicoi, s. m. (
Reg.) Bărbătușul zaicii. —
Zaică +
suf. -
oi.