zaimf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. – Din
fr. zaïmph.zaimf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaímf (rar) s. n., pl.
zaímfurizaimf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Livresc) Văl. –
Fr. zaïmph.zaimf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAÍMF, zaimfuri, s. n. (Rar) Văl. — Din
fr. zaïmph.