vorniciță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VORNICÍȚĂ,vornicițe, s. f. 1. (Înv.) Vornicească (1). 2. Vorniceasă (2). – Vornic + suf. -iță.
vorniciță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vornicíță (înv.) s. f., g.-d. art. vornicíței; pl. vornicíțe
vorniciță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VORNICÍȚĂ,vornicițe, s. f. 1. (înv.) Vorniceasă (1). 2. Vorniceasă (2). — Vornic + suf. -iță.