voronic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)voroníc (-ci), s. m. – Unguraș (Marrubium vulgare). –
Var. voronică. Rus. voroniĭ „strugurii-ursului”,
voronnika „plantă” (Tiktin).
voronic (Dicționaru limbii românești, 1939)voroníc m. și
voronícă f., pl.
ĭ (cp. cu rus.
voronéc, o plantă și ung.
veronika, veronică, o plantă scrofularicee).
Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin [!] locurĭ necultivate și pin ruine
(marrubium [peregrinum și
vulgare]). – Și
unguraș.voronic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)voronic m. plantă aromatică din fam. labiatelor cu proprietăți amare și vermifuge
(Marrubium). [Origină necunoscută].