vorniceasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (
Înv.) Soția vornicului (
1); vorniciță (
1).
2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (
2). –
Vornic +
suf. -easă.vorniceasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vorniceásă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. vornicései; pl. vornicésevorniceasă (Dicționaru limbii românești, 1939)vorniceásă f., pl.
ese. Soție de vornic. Drușcă (la cununie și la uncrop).
vorniceasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (
înv.) Soția vornicului (
1); vorniciță (
1).
2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (
2). —
Vornic +
suf. -
easă.