vopsitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul
1; boiangiu.
2. (
Reg.) Zugrav. –
Vopsi +
suf. -tor.vopsitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vopsitór s. m.,
pl. vopsitórivopsitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul
1; boiangiu.
2. (
Reg.) Zugrav. —
Vopsi +
suf. -
tor.