vișiniŭ - explicat in DEX

vișiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIȘINÍU, -ÍE, vișinii, adj. De culoarea roșu-închis a vișinei coapte. – Vișină + suf. -iu.

vișiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vișiníu¹ adj. m., f. vișiníe; pl. m. și f. vișiníi

vișiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vișiníu² s. n., art. vișiníul

vișiniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
vișiníŭ, -íe adj. (d. vișină). De coloarea [!] vișineĭ, roș spre violet.

vișiniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vișiniu a. roșu ca vișina: rochie vișinie AL.

vișiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIȘINÍU, -ÍE, vișinii, adj. De culoarea roșu-închis a vișinei coapte. — Vișină + suf. -iu.