viabil - explicat in DEX

viabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIÁBIL, -Ă, viabili, -e, adj. (Livr.) Care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.

viabil (Dicționar de neologisme, 1986)
VIÁBIL, -Ă adj. Capabil să trăiască, să dăinuiască, să viețuiască. [Pron. vi-a-. / cf. fr. viable].

viabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIÁBIL, -Ă adj. capabil să trăiască, să dureze. (< fr. viable)

viabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viábil (vi-a-) adj. m., pl. viábili; f. viábilă, pl. viábile

viabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *viábil, -ă adj. (fr. viable, d. vie, vĭață). Care poate trăi, născut destul de robust în cît [!] să poată trăi: copil viabil.

viabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) viábil, -ă adj. (d. lat. via, drum, cale). Pe care se poate merge cu căruța: drumurĭ viabile.

viabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viabil a. destul de bine constituit spre a da speranța că va trăi: copil născut viabil.

viabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIÁBIL, -Ă, viabili, -e, adj. Care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] — Din fr. viable.