vișiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIȘINÍU, -ÍE, vișinii, adj. De culoarea roșu-închis a vișinei coapte. –
Vișină +
suf. -iu.vișiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vișiníu1 adj. m.,
f. vișiníe; pl. m. și
f. vișiníivișiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vișiníu2 s. n.,
art. vișiníulvișiniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)vișiníŭ, -íe adj. (d.
vișină). De coloarea [!] vișineĭ, roș spre violet.
vișiniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vișiniu a. roșu ca vișina:
rochie vișinie AL.
vișiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIȘINÍU, -ÍE, vișinii, adj. De culoarea roșu-închis a vișinei coapte. —
Vișină +
suf. -iu.