viscolitură - explicat in DEX

viscolitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VISCOLITÚRĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. – Viscoli + suf. -tură.

viscolitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viscolitúră (pop.) s. f., g.-d. art. viscolitúrii; pl. viscolitúri

viscolitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
viscolitúră f., pl. ĭ. Zăpadă viscolită.

viscolitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VISCOLITÚRĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. — Viscoli + suf. -tură.