viscolitor - explicat in DEX

viscolitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VISCOLITÓR, -OÁRE, viscolitori, -oare, adj. (Rar; despre vânt) Care viscolește, care spulberă (și troienește) zăpada. – Viscoli + suf. -tor.

viscolitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viscolitór (rar) adj. m., pl. viscolitóri; f. sg. și pl. viscolitoáre

viscolitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VISCOLITÓR, -OÁRE, viscolitori, -oare, adj. (Rar; despre vânt) Care viscolește, care spulberă și troienește zăpada. — Viscoli + suf. -tor.