viscolos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISCOLÓS, -OÁSĂ, viscoloși, -oase, adj. (Despre iarnă, vreme) Cu viscol, viforos. –
Viscol +
suf. -os.viscolos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viscolós adj. m.,
pl. viscolóși; f. viscoloásă, pl. viscoloáseviscolos (Dicționaru limbii românești, 1939)viscolós, -oásă adj. (d.
viscol). Plin de viscol:
ĭarna viscoloasă.viscolos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viscolos a. ce ține de viscol:
suflarea viscoloasă a crivățului OD.
viscolos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISCOLÓS, -OÁSĂ, viscoloși, -oase, adj. (Despre iarnă, vreme) Cu viscol, viforos. —
Viscol +
suf. -
os.