viscolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VISCOLÍT, -Ă, viscoliți, -te, adj. (Despre zăpadă) Bătut, spulberat, troienit de viscol. –
V. viscoli.viscolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VISCOLÍT, -Ă, viscoliți, -te, adj. (Despre zăpadă) Bătut, spulberat, troienit de viscol. —
V. viscoli.