vioriu - explicat in DEX

vioriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIORÍU, -ÍE, viorii, adj. Violet-deschis, liliachiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare violet-deschis, liliachie. [Pr.: vi-o-] – Vioară² + suf. -iu.

vioriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vioríu¹ (vi-o-) adj. m., f. vioríe; pl. m. și f. vioríi

vioriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vioríu² (vi-o-) s. n., art. vioríul

vioriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
vioríŭ, -íe adj. (d. viorea). Ca vioreaŭa, violet. S. m. Coloarea [!] viorie.

vioriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vioriu a. violet: vioriul glob al lampei EM.

vioriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIORÍU, -ÍE, viorii, adj. Violet-deschis, liliachiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare violet-deschis, liliachie. [Pr.: vi-o-] — Vioară² + suf. -iu.