viorea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (
Bot.)
1. Toporaș.
2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe
(Scilla bifolia). [
Pr.:
vi-o-] –
Vioară2 +
suf. -ea, -ică.