viperin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIPERÍN, -Ă, viperini, -e, adj. (
Livr.) De viperă, privitor la viperă. – Din
fr. vipérin, lat. viperinus.viperin (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIPERÍN, -Ă adj. de viperă. (< fr.
vipérin, lat.
viperinus)
viperin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viperín (
livr.)
adj. m.,
pl. viperíni; f. viperínă, pl. viperíneviperin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIPERÍN, -Ă, viperini, -e, adj. (
Livr.) De viperă, privitor la viperă. — Din
fr. viperin, lat. viperinus.