viorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și
f. Violonist (într-o orchestră populară). [
Pr.:
vi-o-] –
Vioară3 +
suf. -ist.viorist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)viorist, vioriști s. m. (prst.) sadomasochist, pervers sexual care este satisfăcut numai prin flagelarea sa ori a partenerei sale.
viorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vioríst (
înv.,
pop.)
(vi-o-) s. m.,
pl. vioríștiviorist (Dicționaru limbii românești, 1939)*vioríst, -ă s. (d.
vioară). Cîntăreț din vioară.
viorist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viorist m. violonist (CAR.).
viorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIORÍST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și
f. Violonist (într-o orchestră populară). [
Pr.:
vi-o-] —
Vioară3 +
suf. -
ist.